Amintiri de la domnul profesor Marin Cosmescu

Ultimii doi ani de dascăl, înainte de a deveni pensionar
            În anul şcolar 1978/1979 primisem „invitaţia” din partea Ministerului de a ieşi la pensie pentru limită de vârstă (62 ani). Predasem casei Corpului Didactic o lucrare de „Consultaţii metodice”, rod al experienţei mele didactice de peste 35 ani la catedră. Am solicitat „organelor” abilitate să-mi permită încă doi ani de activitate didactică la aceeaşi unitate şcolară, adică la Liceul „Vasile Alecsandri”, unde funcţionam de 30 ani. N-a fost fie aşa. M-am transferat însă  pentru doi ani  la Liceul de Mecanică nr. 2.
            Directorul liceului,  profesorul  Cercel, şi corpul profesoral m-au primit cu braţele deschise. S-au simţit onoraţi să primească în mijlocul lor un profesor emerit şi cu experienţă didactică.
            N-am regretat cei doi ani de prelungire a activităţii didactice acolo. M-am integrat repede  în noul şi tânărul colectiv profesoral, încât, după doi ani de activitate didactică, îmi venea greu să mă despart de această şcoală, chiar dacă trebuia să traversez oraşul pentru a ajunge în noul local construit la marginea Bacăului. Ba încă, directorul liceului, mi-a propus chiar să-mi sărbătorească ieşirea la pensie.
            Toate aceste licee, în care am trudit ca dascăl, fac parte din viaţa mea, iar generaţiile de elevi pe care i-am învăţat limba şi literatura română sunt discipolii mei, care – sunt sigur – nu mă vor uita.
Education - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.